Departamentul Apărării Statelor Unite a anunţat într-o conferinţă de presă, în data de 12 februarie, lansarea primei sale strategii privind inteligența artificială.

Anunţul vine la capătul unui şir de premiere care certifică rolul primordial al inteligenţei artificiale în cadrul viziunii actualei administraţii de la Washington. Menţinerea supremaţiei americane în domeniul inteligenţei artificiale capătă astfel substanţă conceptuală, iar dimensiunea sa militară reflectă preocuparea Washingtonului cu privire la accentuarea competiţiei globale din acest domeniu şi, în mod special, îngrijorarea referitoare la creşterea interesului Rusiei şi Chinei pentru amplificarea investiţiilor în dezvoltarea capacităţilor proprii privind inteligenţa artificială.

Statele se găsesc încă la începutul drumului către descoperirea şi valorificarea beneficiilor inteligenţei artificiale. Rămâne de văzut dacă la capătul acestui drum se găseşte o lume a roboţilor ucigaşi sau bunăstarea şi prosperitatea globală spre care aspiră societatea umană de milenii.

Marii actori ai competiţiei pentru supremaţia în domeniul inteligenţei artificiale

Pentagonul a anunţat la mijlocul acestei luni lansarea primei sale strategii privind inteligenţa artificială. Anunţul a fost sincronizat cu adoptarea, cu doar o zi înainte, a ordinului executiv al preşedintelui Donald Trump pentru menţinerea supremaţiei americane privind inteligenţa artificială. „Ordinul executiv este fundamental nu numai pentru creşterea prosperităţii naţiunii noastre, dar şi pentru întărirea securităţii naţionale”, declara ofiţerul de presă al apărării în cadrul evenimentului de prezentare publică a strategiei, alături de gl.lt. Jack Shanahan, primul director al Centrului Întrunit pentru Inteligenţa Artificială al Departamentului Apărării. Strategia militară este şi primul document al Statelor Unite cu denumirea asumată de „strategie” în domeniul inteligenţei artificiale, după o serie de „pregătiri” şi „planuri” adoptate începând cu 2016.

Multitudinea acestor premiere de viziune şi acţiune privind rolul inteligenţei artificiale în prezervarea supremaţiei militare americane globale evidenţiază, dacă mai era nevoie, preocuparea Washingtonului cu privire la schimbările semnificative ale mediului internaţional de securitate şi, mai ales, îngrijorarea privind interesul Rusiei şi Chinei pentru creşterea investiţiilor în dezvoltarea capacităţilor proprii de inteligenţă artificială (AI).

Începând cu 2017, alte 20 de state aveau să asume strategii, planuri strategice sau bugete dedicate inteligenţei artificiale. Între acestea se găseşte China care comunică public pe teme strategice din ce în ce mai bine, dar lipseşte Rusia, aşa cum era de aşteptat ţinând cont de opacitatea tradiţională a elitelor de la Kremlin. La rândul său, Comisia Europeană adopta în aprilie 2018 „Comunicarea privind inteligenţa artificială” şi stabilea o serie de măsuri pentru creşterea capacităţilor tehnologice şi industriale ale Uniunii în domeniul AI.

Se poate spune astfel că a fost dat startul în cursa globală pentru supremaţie în domeniul inteligenţei artificiale. Prima ţară care a adoptat o strategie naţională pentru inteligenţa artificială, în martie 2017, este Canada. „Strategia pan-canadiană pentru inteligenţa artificială” beneficiază de un buget de 125 milioane de dolari canadieni pentru primii cinci ani de implementare. 

UNESCO menţionează într-un comunicat de presă din noiembrie 2018 care a fost motivaţia din spatele documentului adoptat de guvernul de la Ottawa. „Canada avea ascendentul talentelor, dar a fost nevoie să acţioneze rapid pentru a-şi menţine această întâietate. Competiţia internaţională pentru atragerea de talente, în special de către Statele Unite, s-a transformat într-un risc pentru investiţiile canadiene în cercetarea AI şi în pregătirea de personal înalt specializat. Atât sectorul guvernamental, cât şi cel privat, au devenit îngrijorate cu privire la faptul că exodul creierelor ar putea să compromită capacitatea Canadei de a deveni pioniera acestei noi tehnologii disruptive.” Ca urmare, strategia canadiană în domeniul inteligenţei artificiale este profund umanistă, iar reperele sale centrale sunt cercetarea şi educaţia.

China a făcut public nivelul său de ambiţie în a deveni liderul global în cercetarea, dezvoltarea şi aplicarea tehnologiilor AI în iulie 2017. „Planul de dezvoltare a generaţiei următoare de inteligenţă artificială” al guvernului chinez oferă o viziune sistemică cuprinzătoare asupra domeniului, de la educaţie la securitate. Planul stabileşte ţinte pentru reducerea dependenţei tehnologice chineze de tehnologia străină sub nivelul de 30% până în 2025, prin promovarea viziunii „made in China”. În esenţă, paşii de parcurs ar fi „alinierea cu competiţia până în 2020”, preluarea unor poziţii de lider în tehnologii AI până în 2025 şi câştigarea supremaţiei în domeniul AI până în 2030. În atingerea acestui ultim scop, Beijingul vizează redirecţionarea fluxurilor globale ale migraţiei de inteligenţă către coasta continentală a Mării Chinei de Est şi intenţionează alocarea unor bugete de ordinul miliardelor de dolari pentru susţinerea proiectelor novatoare de AI.

Toate aceste intenţii, de la aspiraţii la cifre, ar trebui privite şi în contextul măsurilor de forţă ale Administraţiei Trump împotriva spionajului intelectual chinez din universităţile americane şi a determinării acesteia pentru protejarea proprietăţii intelectuale şi controlul tranzacţiilor comerciale dintre Washington şi Beijing, ca parte a unei competiţii dure pe care mulţi analişti o consideră, cu prea multă largheţe, a fi „un nou Război Rece”.

India oferă o viziune mai moderată asupra intenţiilor sale privind inteligenţa artificială. „Strategia naţională pentru inteligenţa artificială #AIforAll” se referă, de asemenea, la orientarea investiţiilor indiene către educaţie şi cercetare, dar se opreşte la dezideratul alinierii cu dezvoltările internaţionale din domeniu, urmărind maximizarea beneficiilor economice şi sociale ale tehnologiilor AI. În logică competiţională, India îşi propune să devină „atelierul a 40% din lume”, adică furnizorul de soluţii AI la cerere pentru economiile în curs de dezvoltare şi dezvoltate din lume. Efectele ar trebui să se regăsească într-o creştere anuală de 1,3% a economiei indiene până în 2035.

Japonia este a doua ţară care a adoptat o strategie AI după Canada. În martie 2017 a fost lansată „Strategia pentru tehnologia inteligenţei artificiale”, care prezintă poate cea mai pragmatică şi, implicit, cu cel mai mare potenţial de reuşită, concepţie privind valorificarea oportunităţilor AI. Modelul de succes al japonezilor care a condus la acapararea pieţelor industriilor audio-video, auto sau de comunicaţii în ultimele decenii se regăseşte şi în viziunea AI, conturată simplu în doi paşi: cercetarea-dezvoltarea şi industrializarea AI.

Tokyo-ul se aşteaptă ca strategia sa să conducă la trecerea către „Societatea japoneză 5.0”, un ecosistem productiv, sănătos şi versatil care interconectează domenii multiple şi care are valoare de simbol pentru capacitatea unică de inovare a Japoniei de a se afla în permanenţă cu un pas înaintea evoluţiilor globale, dacă ne raportăm la conceptele momentului, revoluţia industrială 4.0 şi fenomenul globalizării 4.0.

Deşi fără o strategie AI publică, Rusia nu poate fi lăsată în afara analizelor competiţiei globale pentru supremaţia AI. Moscova ocupă un rol central în majoritatea evaluărilor occidentale privind aplicaţiile militare ale inteligenţei artificiale, iar presupusele sisteme de armament ruseşti cu mare grad de autonomie de acţiune şi decizie alimentează temerea lansării unei noi curse a înarmărilor, mai sofisticată şi cu potenţial mai devastator decât Războiul Stelelor de la finalul Războiului Rece.

Preşedintele Vladimir Putin menţiona în spaţiul public, în septembrie 2017, că „cine va deveni lider în domeniul AI va conduce lumea” şi că ar fi bine să fie prevenită acumularea acestei puteri „într-o singură mână” pentru că „incubă oportunităţi uriaşe, dar şi ameninţări dificil de anticipat astăzi”. Mai mult, Putin declara cu un fel de altruism ideatic că dacă Rusia va deveni lider în dezvoltarea inteligenţei artificiale, atunci „va împărtăşi această tehnologie cu restul lumii, aşa cum face astăzi cu tehnologia atomică şi nucleară”.

Comisia Europeană adopta „Comunicatul privind inteligenţa artificială” în aprilie 2018. Comunicatul menţionează că 24 de state membre UE – între care nu se regăseşte şi România – şi Norvegia „s-au angajat să lucreze împreună în domeniul AI”. Pornind de la acest „angajament politic solid”, UE va depune eforturi pentru „a deveni competitivă în peisajul AI”, spune comunicatul Comisiei, pentru ca „nimeni să nu fie lăsat în urmă în era transformărilor digitale” şi pentru „a fundamenta noile tehnologii pe valorile europene”.

Priorităţile UE sunt cercetarea-dezvoltarea europeană şi capacitatea IMM-urilor de a se adapta şi de a adopta tehnologii AI. Comunicatul recunoaşte faptul că la nivelul anului 2016 UE se găsea în urmă, în domeniul investiţiilor private în AI, cu un buget de circa 2,4-3,2 miliarde euro, comparativ cu 6,5-9,7 miliarde în Asia şi 12,1-18,6 miliarde în America de Nord. Pe de altă parte, este menţionată continuitatea investiţiilor în robotică începând cu anul 2004, care au permis ca „Europa să devină lider global în acest domeniu” şi este exprimat un angajament pentru creşterea bugetelor proiectelor cu aplicaţii AI finanţate din fonduri comunitare.

Alături de eforturile comune pentru creşterea rolului UE în AI, mai multe state membre au adoptat documente strategice naţionale care se referă la acest domeniu, aşa cum sunt Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia şi Suedia. De asemenea, Danemarca, Estonia, Finlanda, Insulele Feroe, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia şi Suedia au semnat declaraţia „Inteligenţa artificială în regiunea nordic-baltică”, în care salută „Comunicatul privind inteligenţa artificială” al Comisiei Europene şi îşi exprimă sprijinul pentru „Cooperarea în AI” semnată de cele 24 de state membre şi Norvegia, pentru a asuma o abordare comună a provocărilor AI.

Numărul strategiilor privind inteligenţa artificială şi importanţa acordată de guverne pentru acest domeniu sunt în continuă creştere. Actorii spaţiului AI şi-au declarat deja intenţiile, finanţările au început să curgă cu mai multă coerenţă către obiective din ce în ce mai ambiţioase izvorâte din beneficiile tehnologiilor AI, dar şi din aspiraţia ocupării unui loc cât mai semnificativ în arhitectura globală de decizie şi influenţă a viitorului inteligenţei artificiale.

Nu trebuie neglijat faptul că, aşa cum istoria a demonstrat până astăzi, atunci când există ambiţii mari şi interese pe măsură, competiţia este inevitabilă şi coliziunile devin inerente. De felul în care marii actori vor înţelege să acţioneze în interiorul spaţiului AI va depinde anvergura şi violenţa acestor coliziuni, care nu ne vor influenţa doar viaţa cotidiană, dar vor influenţa şi sensul general al existenţei umane.

Principiile dominante ale ordinului executiv al preşedintelui Donald Trump pentru menţinerea supremaţiei americane în domeniul inteligenţei artificiale

Deciziile unilaterale şi măsurile ferme ale preşedintelui Trump cu privire la protejarea proprietăţii intelectuale şi a supremaţiei tehnologice globale americane poziţionează inteligenţa artificială în centrul preocupărilor de securitate naţională ale mandatului său. Administraţia Trump creionează strategia privind inteligenţa artificială pornind de la două premise esenţiale.

În primul rând, Statele Unite consideră că deţin poziţia de lider global în cercetarea, dezvoltarea şi producţia de tehnologie bazată pe inteligenţa artificială. În al doilea rând, inteligenţa artificială „promite” să devină factorul primordial al „creşterii economiei Statelor Unite”, al „întăririi securităţii economice şi naţionale” şi al „îmbunătăţirii calităţii vieţii”.

Direcţiile strategice anterioare emiterii ordinului executiv au fost adoptate de guvernul Obama, tot în două zile consecutive, în octombrie 2016. Acestea reprezintă primele documente cu relevanţă strategică pentru ecosistemul AI american în domeniul inteligenţei artificiale. În 12 octombrie apărea „Pregătirea pentru viitorul inteligenţei artificiale”, pentru ca în data de 13 să fie adoptat „Planul strategic naţional al cercetării şi dezvoltării inteligenţei artificiale”.

Primul document argumentează prioritatea strategică a inteligenţei artificiale pentru Statele Unite şi formulează 23 de recomandări pentru consolidarea rolului de lider global al Statelor Unite în AI. Cel de-al doilea, stabileşte obiectivele majore pentru orientarea finanţării publice a cercetărilor pentru ceea ce este considerată „o tehnologie transformativă cu un potenţial extraordinar pentru crearea de beneficii sociale şi economice”.

Planul strategic cuprinde şapte direcţii majore pentru investiţii, între care „înţelegerea şi luarea în considerare a implicaţiilor etice, legale şi sociale ale inteligenţei artificiale” sau „asigurarea siguranţei şi securităţii sistemelor de inteligenţă artificială”, care joacă un rol central şi în dezvoltarea aplicaţiilor militare ale AI. Cu privire la acestea din urmă, Administraţia SUA asumă, prin planul strategic, supremaţia americană în domeniu drept obiectiv de securitate naţională, care trebuie protejat şi promovat la nivel internaţional.

Concret, pornind de la recomandarea pentru guvern care „ar trebui să dezvolte o strategie trans-sectorială cu privire la angajamentul internaţional în chestiunea inteligenţei artificiale şi să elaboreze o listă cu aplicaţiile inteligenţei artificiale care ar impune o monitorizare şi un control internaţional”, planul de acţiune stabileşte direcţia conform căreia „Statele Unite trebuie să promoveze un mediu internaţional care susţine cercetarea şi inovarea americană în inteligenţa artificială şi îşi deschide pieţele pentru industria AI americană, în timp ce trebuie protejate avansul tehnologic în AI şi prevenită achiziţia tehnologiilor AI americane critice de către competitorii strategici şi naţiunile adverse”.

Totodată, în cadrul măsurilor considerate necesare pentru pregătirea viitorului AI se regăsesc şi aplicaţiile inteligenţei artificiale în domeniul securităţii cibernetice şi sistemelor de armament. Tehnologiile AI ar putea să anticipeze atacurile cibernetice prin generarea de modele dinamice ale ameninţării în condiţiile unor volume uriaşe, instabile şi incomplete de date. Mai mult, AI ar trebui să identifice existenţa unor vulnerabilităţi complexe şi să întreprindă măsuri pentru prevenirea şi contracararea unor atacuri extrem de sofisticate. În egală măsură, inteligenţa artificială trebuie să beneficieze chiar ea de măsuri de securitatea cibernetică specifice şi de aceea aplicaţiile AI şi securitatea cibernetică trebuie să meargă mână în mână.

Utilizarea inteligenţei artificiale în aplicaţiile militare creează cele mai mari provocări de natură legală şi etică în utilizarea tehnologiilor AI în războaiele viitorului. Mărirea autonomiei de decizie a sistemelor de comandă şi control şi creşterea spaţiului dintre militari şi pericol prin umplerea acestuia cu tehnică autonomă fără pilot şi muniţii inteligente cu bătaie şi precizie foarte mare, asigurate de utilizarea AI, multiplică temerile legate de posibilitatea menţinerii controlului uman asupra cursului operaţiilor şi a protejării drepturilor tuturor fiinţelor vii din interiorul spaţiului de luptă, care ar putea fi afectate direct sau indirect de consecinţele tehnologiilor AI.

Pe aceste fundamente conceptuale, ordinul executiv al preşedintelui Donald Trump pentru menţinerea supremaţiei americane în domeniul inteligenţei artificiale confirmă determinarea elitelor politice şi militare din Washington în prezervarea rolului central al SUA în domeniul AI şi afirmă că „menţinerea supremaţiei americane solicită un efort concertat pentru promovarea progreselor în tehnologie şi inovare, concomitent cu protejarea tehnologiei americane, a securităţii economice şi naţionale, a libertăţilor civile, a intimităţii individuale şi valorilor americane, precum şi cu îmbunătăţirea cooperării internaţionale şi industriale cu partenerii şi aliaţii”. Ordinul stabileşte şase obiective strategice transversale, valabile pentru toate agenţiile guvernamentale, pentru „promovarea şi protejarea avansului tehnologic al SUA în AI”.

Între acestea, un accent special este pus pe educaţie şi instruire. AI devine o prioritate pentru programele de învăţământ de la toate nivelurile, începând cu liceul şi mergând până la programele de master şi diferitele formate de pregătire profesională. Vor fi acordate granturi pentru cercetarea universitară şi oferite burse pentru studenţii cu traseu educaţional centrat pe AI. Programele de instruire în domeniul AI ale forţelor armate vor fi finanţate cu prioritate şi vor fi încurajată elaborarea de curriculum-uri pentru programele formale şi non-formale de AI.

Protejarea intereselor Statelor Unite în domeniul AI va fi coordonată de la nivelul aparatului de lucru al preşedintelui pe probleme de securitate naţională şi va putea include componente clasificate pentru ariile sensibile ale domeniului.

Ordinul executiv al preşedintelui Trump asigură cadrul naţional de iniţiativă şi acţiune al Statelor Unite în domeniul AI, stabileşte direcţiile strategice de urmat pentru principalele comitete şi agenţii responsabile de domeniu şi deconflictualizează atribuţiile principalelor puncte de decizie pentru dezvoltarea şi protejarea arhitecturii AI americane. În faţa ameninţărilor din ce în ce mai complexe ale lumii de astăzi, dimensiunea de securitate AI ocupă o poziţie centrală în cadrul acestei arhitecturi, iar instituţiilor responsabile pentru asigurarea securităţii naţionale le revine o nouă misiune de apărare a supremaţiei Statelor Unite în domeniul AI.

Strategia privind inteligenţa artificială a Departamentului Apărării, între optimism şi pesimism în faţa conflictelor viitorului

Strategia AI a Departamentului Apărării, lansată în data de 12 februarie 2019, poartă subtitlul „Folosirea AI pentru promovarea securităţii şi prosperităţii”, asumă accelerarea adoptării AI pentru crearea „unei forţe adaptate la vremurile actuale” şi porneşte de la definirea inteligenţei artificiale drept „abilitatea maşinilor de a îndeplini sarcini care în mod normal solicită inteligenţa umană”.

Conform strategiei, aplicaţiile militare americane ale inteligenţei artificiale sunt justificate de tendinţa „altor naţiuni, precum China şi Rusia, de a face investiţii semnificative în AI în scopuri militare, inclusiv în cadrul unor aplicaţii care ridică semne de întrebare cu privire la respectarea normelor internaţionale şi drepturilor omului. Aceste investiţii ameninţă avantajul tehnologic şi operaţional al Statelor Unite şi destabilizează actuala ordine internaţională, construită pe valorile libertăţii şi deschiderii”.

Strategia prezintă cu titlu de exemplu câteva arii unde inteligenţa artificială poate aduce o contribuţie strategică şi operaţională imediată. Între acestea „îmbunătăţirea avertizării situaţionale şi a procesului de decizie”, care se referă la aplicaţiile pentru extragerea de informaţii utile din date primare şi echiparea comandanţilor cu sisteme de avertizare situaţională pentru facilitarea selecţiei celui mai bun curs de acţiune operaţională sau „îmbunătăţirea siguranţei echipamentelor operative”, cu aplicaţii în siguranţa sistemelor aeriene, navale şi terestre prin alertarea operatorilor cu privire la pericolele ascunse în contexte operaţionale complexe şi volatile.

Documentul Pentagonului nu se referă în mod concret la sistemele complexe de armament cu putere mare de foc care ar putea fi dotate cu inteligenţă artificială sau la modalitatea în care militarii americani preconizează utilizarea inteligenţei artificiale pentru descurajare sau apărare împotriva utilizării unor sisteme similare utilizate de forţele ostile. Insuficienţa unor astfel de date lasă loc speculaţiilor privind înlocuirea echipamentelor grele precum avioanele, tancurile şi navele cu softuri care vor avea capacitatea de a face diferenţa între victorie şi înfrângere în conflictele supertehnologizate ale viitorului.

În acea lume, algoritmii complecşi vor conferi sens unor volume uriaşe de date colectate din câmpul operaţional de drone şi alte sisteme fără pilot în scopul furnizării de recomandări comandanţilor din teren sau chiar vor iniţia, în mod autonom, acţiuni destinate contracarării sistemelor complexe de armament ale inamicului, fără utilizarea forţei letale.

Dincolo de speculaţii, se pare că Departamentul Apărării nu este chiar atât de aproape de realizarea unor „roboţi ucigaşi”, aşa cum reiese din analiza realizată de prestigioasa publicaţie Foreign Policy pe acest subiect. În cadrul acesteia este citat gl.lt. Jack Shanahan care clarifică faptul că Statele Unite „nu sunt nicidecum aproape de implementarea autonomiei totale aşa cum majoritatea oamenilor presupun atunci când se gândesc la Departamentul Apărării şi inteligenţa artificială”.

Deocamdată, etica prezervării deciziei umane în utilizarea armelor letale pare intangibilă, chiar dacă există de ceva timp tehnologii precum „fire and forget” în care contribuţia operatorului uman se limitează la încărcarea datelor cu privire la ţintă înainte de lansare, iar racheta îşi decide în mod autonom traiectoria, în preajma obiectivului vizat, pe baza datelor culese de sisteme radar.

Deocamdată, Centrul Întrunit pentru Inteligenţa Artificială al Departamentului Apărării a lansat două proiecte pilot cu nivel de ambiţie moderat. Unul se referă la asistenţa în caz de dezastre, în mod specific pentru stingerea de incendii, iar cel de-al doilea la mentenanţa predictivă – un concept nou de asigurare inteligentă cu piese de schimb şi de intervenţii pentru reparaţii şi întreţinere a echipamentelor militare – pentru elicopterele H-60. Primul proiect va fi realizat în colaborare cu Departamentul de Securitate Internă şi alte agenţii guvernamentale, urmând astfel să fie testate şi procedurile de cooperare în cadrul arhitecturii naţionale de securitate AI a Statelor Unite.

Dincolo de proiectele concrete care vor valida oportunitatea finanţării iniţiativelor AI în domeniul militar, Strategia AI a Departamentului Apărării asigură, pentru prima dată, cadrul conceptual al dezvoltării sistemelor complexe de armament ale viitoarei armate a SUA. Totodată, poate mai important, documentul conferă continuitate în gândirea strategică de la Washington, inteligenţa artificială devenind astfel unul dintre puţinele domenii a căror viziune şi oportunitate nu sunt puse sub semnul întrebării de actuala administraţie, aflată în căutarea de soluţii pentru eficientizarea costurilor securităţii naţionale într-o perioadă de instabilitate majoră a sistemului internaţional construit la finele celui de-al Doilea Război Mondial.

Concluzii şi dileme de securitate AI

Pentru publicul larg rămâne încă neclar ce înseamnă inteligenţa artificială şi ce anume exact poate şi nu poate să facă inteligenţa artificială. Lucrătorii din diverse industrii privesc inteligenţa artificială cu rezervă. Aceasta ar putea să le înlesnească munca prin preluarea unor sarcini şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, dar ar putea să îi şi înlocuiască cu totul, lăsându-i pe drumuri. Numeroase organizaţii sceptice sau radicale consideră că inteligenţa artificială nu va crea numai dezordine socială şi crize ale pieţei muncii, dar va prelua chiar controlul total al planetei şi va împinge specia umană spre dispariţie. Nu trebuie uitat însă că fiecare revoluţie industrială din ultimele două secole şi jumătate a fost primită cu aceleaşi temeri, a condus la revolte şi, câteodată, a produs schimbări fundamentale, uneori violente, ale ordinii internaţionale, dar societatea umană a mers mai departe. De ce lucrurile ar sta altfel de această dată?

Potenţialul uriaş al aplicaţiilor AI pentru securitate şi apărare creează premisele existenţei unui spaţiu clasificat semnificativ al gândirii strategice şi proiectelor militare AI. Din interiorul acestuia s-au scurs deja informaţii mai mult sau mai puţin credibile privind tehnologii de neimaginat dezvoltate în laboratoare secrete, identificate prin acronime şi cifre, capabile să ne controleze viaţa prin intermediul dispozitivelor pe care le folosim în fiecare zi nu numai pentru a comunica, dar şi pentru a ne asigura un confort mai mare atunci când suntem acasă, la serviciu sau oriunde altundeva.

Totodată, algoritmi complecşi care anticipează, pregătesc şi chiar asumă decizii cu impact asupra prezentului şi viitorului ar lucra deja cu datele pe care în mod mai mult sau mai puţin voluntar le aruncăm în spaţiul virtual al existenţei noastre. Într-un astfel de scenariu, fiecare mişcare a oricărui om sau fiecare acţiune şi decizie a oricărei instituţii sunt scanate, urmărite şi interpretate ca piese ale unui puzzle global de date şi informaţii a cărui soluţii satisfac interese din ce în ce mai ascunse.

Indiferent de gradul de adevăr al acestor prezumţii, ceea ce reprezintă o certitudine astăzi este faptul că în faţa celei de-a patra revoluţii industriale numeroase state au început să organizeze sisteme naţionale specifice pentru inteligenţa artificială.

Cvasitotalitatea acestora porneşte de la premisa că inteligenţa artificială va aduce beneficii uriaşe statelor şi ca urmare trebuie încurajată, întreţinută şi protejată chiar sub egida valorilor şi priorităţilor de securitate naţională. Însă, beneficiile presupun şi costuri pe măsură, fie acestea politice, economice sau sociale. Iar când unitatea de măsură a succesului internaţional este statul, acest tip de fragmentare a unei tehnologii eminamente globalizantă nu poate conduce decât la apariţia competiţiei şi, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, nu va trece mult timp până la transformarea acesteia în conflict.

Rămâne de văzut cum aceste costuri se vor deconta la nivelul arhitecturii unui sistem internaţional deja suprasolicitat de numeroasele fracturi de viziune şi decizie care s-au instaurat pe toate direcţiile tradiţionale de cooperare şi parteneriat, indiferent de poziţia reperelor carteziene ale unei geopolitici sufocată de neîncredere şi lipsă de predictibilitate.

Va reuşi inteligenţa artificială, prin capacitatea sa anticipativă unică, să surmonteze neîncrederea care s-a insinuat la cele mai înalte niveluri de decizie sau, dimpotrivă, prin potenţialul său speculativ, va accentua neliniştile privind intenţiile aliaţilor sau adversarilor în situaţii de criză? Răspunsul la această dilemă poate veni mai curând decât credem astăzi. Suntem oare pregătiţi pentru acesta?

Află cum poate ajuta Inteligența artificială pe piața mondială a automobilelor