Conceptul de Smart City se găsește și pe Agenda Digitală a UE și pe cea a României, iar până în 2020 ar trebui găsite soluții pentru dezvoltarea urbană, îmbunătățirea calității vieții din orașe și zonele metropolitane, cât și pentru eficientizarea administrației publice.

Securitatea personală este de cele mai multe ori pusă la egalitate cu supravegherea video continuă. Nu degeaba, de cele mai multe ori monitorizarea video a spaţiilor publice în care există risc infracţional ridicat a dus la scăderea drastică a problemelor în acea zonă. Acesta este şi motivul pentru care majoritatea locuitorilor din oraşe acceptă şi chiar cer supraveghere video, simţindu-se în siguranţă atunci când eventualii infractori pot fi identificaţi rapid. Reversul medaliei este „Big Brother”, adică monitorizarea constantă a tuturor activităţilor cetăţenilor unei ţări, indiferent dacă este spaţiu public sau privat.

Exemplul cel mai la îndemână este Statele Unite ale Americii, ţara care pe motivul ameninţărilor teroriste a creat un sistem de supraveghere care acoperă aproape integral oraşele mari şi locuitorii acestora. Și nu numai în SUA; la nivelul anului trecut, numărul camerelor video analogice amplasate pe glob se ridica la 350 de milioane, majoritatea acestora fiind în Asia. În prezent nu se mai instalează camere analogice (CCTV, sistemele tv cu circuit închis) ci camere performante, care pot filma HD sau chiar 4K (camerele IP, care pot transmite şi primi date în timp real şi care pot stoca date fără a fi conectate la un computer). Iar în ultimii ani fenomenul de supraveghere motivat de ameninţări teroriste a cuprins şi Europa, din cauze bine cunoscute.

Din fericire, sistemele de supraveghere nu se limitează la activitatea persoanelor, astfel încât să se poată ajunge la interferenţe în viaţa privată. Desigur, există aplicaţii pentru „crowd control” (controlul mulţimilor) sau pentru identificarea facială (utilizată pentru găsirea persoanelor date în urmărire de către autorităţi), dar senzorii ce pot fi instalaţi pe camerele video sunt capabili să monitorizeze nivelul de poluare, nivelul de zgomot, pot alerta pentru aglomerarea în trafic, pot supraveghea magazinele pentru a evita lipsa unor produse pe rafturi sau pot eficientiza serviciile (fie publice, fie private).

Trafic rutier şi transport public

Acesta este conceptul de Smart City, considerat a fi următorul pas pentru dezvoltarea urbană şi care ar trebui să integreze soluţiile tehnologice cu datele furnizate prin Internet of Things (IoT) astfel încât toate spaţiile şi instituţiile publice (transport, şcoli, spitale, utilităţi etc.) să fie administrate cât mai eficient şi mai apropiat de nevoile cetăţenilor. Conceptul de Smart City este cuprins şi în Europe Digital Agenda şi prin care susţine inclusiv financiar soluţiile digitale menite să îmbunătăţească serviciile publice şi calitatea vieţii din oraşe şi zonele metropolitane.

Din 2010 şi până acum mai multe dintre aceste soluţii au fost instalate în oraşe precum Amsterdam, Barcelona, Madrid şi Stockholm. La nivel global China a introdus astfel de soluţii în 150 de oraşe prin colaborarea cu ZTE Corporation.