Digitalizarea este prezentată constant ca soluția principală pentru modernizarea administrației publice. Platforme online, aplicații și sisteme informatice sunt lansate succesiv, dar percepția generală rămâne aceeași: statul funcționează greu. Analiza de mai jos explică de ce tehnologia, în absența reformei administrative, nu produce modernizare reală.
În ultimii ani, statul român a investit masiv în tehnologie.
Sisteme informatice, platforme digitale, aplicații și portaluri online au fost prezentate ca pași decisivi spre modernizare.
Cu toate acestea, pentru cetățeni și mediul privat, interacțiunea cu administrația rămâne dificilă, fragmentată și imprevizibilă. Tehnologia este prezentă, dar efectul ei este limitat.
Această discrepanță nu este un accident. Este rezultatul modului în care tehnologia este introdusă în administrația publică.
Primul mecanism este digitalizarea unor procese greșite. În loc să fie simplificate și clarificate înainte, procedurile administrative sunt transferate în format electronic exact așa cum sunt. Rezultatul nu este eficiență, ci complexitate digitală.
Un proces confuz pe hârtie devine un proces confuz online.
În multe cazuri, tehnologia este tratată ca scop, nu ca instrument. Lansarea unei platforme sau a unui sistem informatic este prezentată ca realizare în sine, fără a fi legată de rezultate clare: timp redus, costuri mai mici, servicii mai bune. Accentul cade pe implementare, nu pe efect.
Un alt mecanism important este lipsa integrării. Sistemele informatice sunt dezvoltate în proiecte separate, de furnizori diferiți, fără o arhitectură coerentă (fără ca autoritatea să solicite o minimă capacitate de integrare sau deschidere a datelor). Datele nu comunică între ele, instituțiile folosesc platforme diferite, iar utilizatorii sunt obligați să introducă aceleași informații de mai multe ori.
Astfel, tehnologia nu simplifică relația cu statul, ci o fragmentează.
Introducerea tehnologiei nu este însoțită de schimbarea modului de lucru. Structurile administrative rămân aceleași, responsabilitățile sunt neschimbate, iar deciziile continuă să fie luate după vechea logică. Tehnologia este adăugată peste un sistem rigid, fără a-l transforma.
În acest context, digitalizarea devine o formă de cosmetizare. Procesele par moderne, dar funcționează la fel. Problemele structurale sunt mascate temporar, nu rezolvate.
Un alt factor este lipsa evaluării impactului tehnologic. Rareori se măsoară dacă un sistem informatic chiar reduce timpul de procesare, crește calitatea serviciilor sau elimină anumite blocaje. Fără evaluare, tehnologia este declarată „implementată”, indiferent de rezultate.
Pentru mediul privat și pentru cetățeni, această abordare creează frustrări suplimentare. În loc să faciliteze interacțiunea cu statul, tehnologia o face uneori mai rigidă, mai costisitoare și mai greu de înțeles.
Modernizarea nu înseamnă mai multă tehnologie. Înseamnă procese clare, responsabilitate și decizie.
Tehnologia poate accelera un sistem funcțional. Nu poate repara un sistem confuz. Fără reformă administrativă, digitalizarea nu produce modernizare, ci costuri suplimentare.
Aceasta nu este o problemă de IT. Este o problemă de guvernanță.
Iar până când tehnologia nu va fi folosită pentru a schimba modul în care funcționează administrația, nu doar modul în care arată, statul român va rămâne lent, indiferent câte platforme digitale va lansa.
Eduard Dumitrașcu este analist în administrație publică și investiții. Este Președinte al Asociației Române pentru Smart City.
Comentează mecanismele prin care deciziile administrative afectează direct investițiile, serviciile publice și viața de zi cu zi.