Recent pe Internet a apărut ştirea că Google a creat un poet în cadrul unor experimente de inteligenţă artificială. Este oare un început de drum şi vom avea roboţi care scriu poezii?

Mai precis, ştirea spune că Google a vrut să îmbunătăţească acurateţea gramaticală a motorului lor de inteligenţă artificială şi i-au dat să citească 2.685 de romane de dragoste. Motorul a „învăţat” şi a început să scrie poezii.

Desigur, nu la întâmplare. În cadrul experimentului, motorul, căruia o să-i spunem în continuare robot, a primit o primă şi o ultimă propoziţie şi i s-a cerut să le lege între ele. Rezultatul a fost o poezie cum este aceasta:

there is no one else in the world. there is no one else in sight. they were the only ones who mattered. they were the only ones left. he had to be with me. she had to be with him. i had to do this. i wanted to kill him. i started to cry. i turned to him.

Traducere:

Nu este nimeni altcineva în lume Nimeni în zare Numai ei contau Erau singurii rămaşi El trebuia să fie cu mine Ea trebuia să fie cu el A trebuit s-o fac Am vrut să-l omor Am început să plâng M-am întors spre el 

Traducerea este, desigur, aproximativă şi nu aparţine unui poet. Şi au mai fost şi alte poezii similare. Să ne speriem? Ajung roboţii să ne lipsească şi de una dintre cele mai sublime omeneşti obiceiuri, aceea de a scrie poezie, uneori chiar genială? Pentru comparaţie cu „opera”  robotului redau o poezie scrisă de un copil la şase ani pentru care limba engleză nici nu este limbă maternă. El nu a primit prima şi ultima propoziţie, doar şi-a ales tema, în acest caz „Hate” (Ură):

Hate is black like darkness And it tastes like mud Hate smells like a dump place It looks like a dead place Hate sounds like a scream I feel like hate is all over me

Traducere:

Ura este neagră ca întunericul Şi are gust de noroi Ura miroase a hazna Arată ca un loc mort Ura sună ca un ţipăt O simt cum mă înconjoară 

Se apropie robotul de imaginaţia unor preşcolari? Chiar dacă experimentul nu s-a făcut în condiţii similare, se pare că nu avem încă motive nici de teamă, nici de entuziasm. Să vedem întâi în ce a constat experimentul Google. Robotul a citit mii de romane de dragoste. A reţinut sintagme şi propoziţii diverse şi corelări făcute între acestea de autorii oameni.

Apoi pe baza unui algoritm care nu a fost dat publicităţii, a făcut propriile corelaţii. Ca experiment dadaist, poate sună a poezie. După mine, suntem încă departe de poezie şi vom continua să fim pentru un viitor greu de definit.

Experimentul Google cu roboţii care scriu poezii poate fi comparat cu un alt experiment de mare impact: traducerea automată. Încercările de traducere automată datează din zorii calculatoarelor electronice. Memoria redusă a calculatoarelor şi viteza de calcul mică au făcut ca traducerile să fie stângace şi cu multe erori. În luna mai a anului 1962, cercetătoarea Erica Domoncoş-Nistor a efectuat cu calculatorul MECIPT-1 la Politehnica din Timişoara şi cu un algoritm propriu prima traducere automată din limba engleză în română. Calculatorul avea un vocabular de câteva zeci de cuvinte şi traducerea a fost aproximativă, dar a stârnit entuziasm prin deschiderea de drum pe care o oferea.

În alte cazuri, încercările au dat rezultate care au provocat zâmbete, un calculator american traducând din rusă în engleză un buletin de ştiri a scris Week (Săptămână) în locul numelui de familie al unui celebru mareşal sovietic Nedelin, mort în 1960 într-o catastrofă la poligonul de rachete Baikonur. Confuzia provenea de la faptul că în limba rusă nedeli înseamnă săptămână! Evoluţia tehnologică a condus la o creştere uluitoare a performanţei în traducerea automată. Creşterea de performanţă se bazează pe algoritmi complecşi de analiză a textelor şi pe folosirea traducerilor autorizate existente în bibliotecile unor state care folosesc mai multe limbi oficiale (exemplu Canada) sau ale Uniunii Europene. Google Translate domină piaţa cu traducere automată din 90 limbi şi 200 milioane utilizatori zilnic. Traducerile Google Translate nu sunt nici azi perfecte, dar sunt mult mai bune decât primele încercări din anii 1960. Să vedem un exemplu traducând cu Google Translate poezia de mai sus scrisă de robot:

there is no one else in the world. there is no one else in sight. they were the only ones who mattered. they were the only ones left. he had to be with me. she had to be with him. i had to do this. i wanted to kill him. i started to cry. i turned to him.

Traducere Google:

aici este nimeni altcineva din lume. nu există nimeni altcineva înaintea ochilor. ei au fost singurii care au contat. ei erau singurii ramase. el a trebuit să fie cu mine. ea a trebuit să fie cu el. Am avut de a face acest lucru. Am vrut să-l omoare. am început să plâng. M-am întors spre el.

Destul de bine, se înţelege, se pot scuza erorile gramaticale, dar mai este nevoie de intervenţie umană pentru tuşa finală. Îmi este greu de crezut că şi după zeci de ani un robot-poet va produce ceva care să ne producă satisfacţii artistice.

Mă amuză gândul că i se va da să citească Eminescu, Alecsandri, Coşbuc, Bacovia, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Topârceanu, Nichita Stănescu, Sorescu, Labiş etc. şi ce va ieşi când va încerca să compileze luând de la fiecare o metaforă, un cuvânt, un vers! Ce amestec digital va produce…

Genialitatea şi singularitatea poetului nu va putea fi egalată de roboţi, va rămâne o particularitate a omului.