În cultura românească, deținerea unei mașini este adesea percepută ca un simbol al succesului social. În același timp, transportul public este departe de a fi optimizat pentru cetățeni, cu rute neconvenabile care necesită schimbarea a 3 sau 4 mijloace de transport pentru a ajunge din punctul A în punctul B. Acest context prezintă o problemă serioasă de mobilitate urbană, cu efecte negative asupra calității vieții oamenilor. Dar există o soluție posibilă la această problemă: conceptul orașului de 15 minute.
Acest concept, reînviat recent de urbanistul columbian Carlos Moreno, profesor la Sorbona, presupune reorganizarea orașelor astfel încât toate necesitățile de bază ale oamenilor – farmacii, grădinițe, școli, magazine, stații de autobuz, săli sau terenuri de sport, spații culturale, restaurante și parcuri – să fie la o distanță de maxim 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta de locul de reședință. Ideea este de a pune oamenii și mediul în centrul planificării urbane, creând sau restructurând centre urbane și reamenajând spațiul public deja existent.
Patru principii guvernează acest concept.
Primul este participarea – deciziile despre dezvoltarea comunității ar trebui luate de comunitatea însăși. Al doilea este promovarea unui oraș verde, cu parcuri, grădini și comunități sustenabile. Al treilea este proximitatea, cu serviciile esențiale situate în apropierea oamenilor. În sfârșit, al patrulea principiu este solidaritatea, sau întoarcerea la conceptul de comunitate, care a dispărut adesea în orașele mari.
Acest concept nu este nou. El se inspiră din dezvoltarea urbană din secolul 19, când a apărut ideea orașelor pentru oameni sau a orașelor-grădină. Acestea au fost implementate cu succes în Marea Britanie, Franța, SUA și Brazilia. Astăzi, orașe precum Milano, Edinburgh, Montreal, Melbourne, Ottawa, Paris, Roma și Buenos Aires aplică deja aceste principii. Surprinzător, conceptul este deja implementat în două comunități din România: Cluj și București (Sector 2), care au început să aplice acest concept prin politici de dezvoltare urbană.
În ciuda beneficiilor evidente ale acestui concept, a existat o oarecare rezistență, inclusiv în forma unor proteste, alimentate de teorii ale conspirației. Acestea compară adesea conceptul orașului de 15 minute cu „închisorile urbane”, „ghetourile urbane”, sau chiar „lagărele naziste moderne”. Astfel de acuzații, deși neîntemeiate, au luat amploare în urma pandemiei de Covid-19 și a restricțiilor asociate acesteia. Psihologul canadian Jordan Peterson a criticat ideea ca „birocrații tiranici și idioți” să decidă unde este permis să conduci, iar Nick Fletcher, membru al Parlamentului britanic, a susținut că acest concept ne-ar putea costa libertatea. Aceste teorii ale conspirației au ajuns până acolo încât urbanistul Carlos Moreno a primit amenințări cu moartea.
Cu toate acestea, este important să se înțeleagă că, conceptul orașului de 15 minute nu vizează interzicerea mașinii personale, ci promovarea unei planificări urbane mai eficiente, care să includă dezvoltarea transportului în comun și a pistelor pentru biciclete. În cele din urmă, este vorba despre îmbunătățirea calității vieții, creând comunități mai durabile, mai sănătoase și mai conectate.
Potrivit lui Carlos Moreno, pentru a transforma locul în care trăim într-un „oraș al sfertului de oră”, trebuie să fim atenți la modul în care folosim spațiul și la resursele de care dispunem. Trebuie să identificăm serviciile de proximitate disponibile și să vedem cum sunt folosite străzile și piețele. Trebuie să ne întrebăm dacă avem zone verzi, grădini, fântâni, locuri în care ne putem răcori. În final, trebuie să ne întrebăm unde putem munci – de acasă sau departe de domiciliu?
În contextul pandemiei, când mulți oameni au fost efectiv blocați în locuințele lor, conceptul orașului de 15 minute a prins o nouă viață. Acesta oferă o viziune a unui viitor în care orașele nu sunt consumatoare de timp, ci locuri care ne pot reda timpul și care pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții noastre. În acest sens, orașul de 15 minute nu este doar un concept, ci o soluție posibilă la problemele de mobilitate urbană din România.
În ciuda zgomotului creat de teoriile conspirației, noi, Asociația Română pentru Smart City, rămânem fermi în credința noastră: vrem orașe care sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini, orașe care încurajează comunitatea, proximitatea și dezvoltarea sustenabilă. Nu ne lăsăm influențați de ieșirile în decor sau de speculațiile despre „oculta mondială”.
Ne interesează oamenii, calitatea vieții lor și modul în care putem folosi tehnologia și inovația pentru a construi orașe mai bune, mai inteligente și mai sustenabile.
Pentru noi, acesta este viitorul și ne străduim să îl facem realitate.
